Alexandra Avram

     Fiecare dintre noi avem experienta a cel putin a unei dispute in care am fost implicati direct si am trait frustrarile si sentimentele generate de un astfel de eveniment.

     In vederea recunoasterii „dreptatii” noastre, de multe ori am apelat la rude, prieteni si in unele cazuri am mers si mai departe si am apelat la judecarea cauzei de catre o instanta.

     Sa analizam urmatorul scenariu realist, de care cu siguranta ati aflat de la prieteni, colegi sau parteneri de afaceri:

     Sa presupunem ca in urma unui proces legat de un litigiu comercial ati avut castig de cauza. Deci s-a facut dreptate, in urma unui proces care a durat 2 ani, au fost 3 amanari, ati consumat jumatate din zilele de concediu, ati platit o avere pe experti, expertize, taxe de timbru, onorariile avocatilor si ale executorului judecatoresc. Cel reclamat trebuie sa achite prejudiciul, penalitatile si cheltuielile de judecata. Daca are de unde!, pentru ca si el a platit avocati, expertize sau intre timp a instrainat bunurile care-i apartineau. Si in sfarsit, este obligat sa va plateasca datoria, cand va avea cu ce.

     Acelasi litigiu comercial de mai sus. Intr-o singura sedinta de mediere se stabileste plata datoriei nu imediat ci pe o perioada de sase luni, cu dobanda aferenta.

     Astfel s-a stins conflictul existent, dar în acelaşi timp se şi preîntâmpină apariţia unor alte neînţelegeri. La finalul medierii, părţile îşi strâng mâna şi pleacă cu mai puţine probleme decât aveau anterior. Diferenţa principală faţă de clasicul proces este că pe tot parcursul medierii părţile comunică. La finalul unui proces, comunicarea dintre părţi dispare fiind înlocuită de o stare conflictuală şi mai accentuată, întrucât spre deosebire de mediere, în instanţă există învinşi şi învingători.

     Altfel spus, medierea invita partile impreuna pentru a discuta despre problemele lor, facandu-le sa accepte responsabilitatea de a comunica si lucra impreuna in vederea rezolvarii conflictului. Medierea imbunatateste abilitatile de ascultare intre participanti si deschide liniile de comunicare.

     E greu sa gasesti canale de comunicare cand te afli in conflict si mai mult ca sigur nu ai rabdare sa-l asculti pe celalalt sau pur si simplu nu vrei/nu te intereseaza. Dar apeland la mediere ai posibilitatea sa comunici, sa asculti si sa intelegi si cealalta parte si astfel sa vezi si alte solutii bune pentru tine si celalalt.

     Mediatorul este persoana specializata, neutra si impartiala care ajuta partile sa negocieze.

     In momentul apelarii la mediator e clar ca relatia (familiala, comerciala, profesionala etc ) nu mai functioneaza si partile nu mai au control si nici disponibilitatea sa rezolve singure.

     Potrivit Legii nr. 192/2006, medierea reprezinta o modalitate facultativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate.

     Rolul mediatorului este sa conduca procesul de mediere, sa faciliteze comunicarea, sa asiste partile in negociere, sa ajute partile sa-si gaseasca propriile solutii si sa ajute partile sa ajunga la un acord pentru rezolvarea disputei.

     Mediatorul sprijină părţile în identificarea problemelor reale, le acordă informaţii de bază referitoare la sistemul juridic, îi sprijină să discute problemele într-o manieră organizată şi disciplinată, îi încurajează să evalueze soluţiile convenabile.

     Mediatorul nu joacă rolul de avocat pentru niciuna dintre părţi, aşa cum mediatorul nu acordă consultanţă juridică. De asemenea, mediatorul nu este factor de decizie. In schimb, mediatorul facilitează comunicarea intre parti in mod organizat si consecvent.

     Mediatorul nu este judecător, consilier financiar , terapeut sau prieten. Mediatorul are o sarcină bine definită: să ajute cele două părţi să ajungă pe cât posibil la un acord reciproc acceptat.